Cotidianul.ro : Virgiliu Pop: “Omului de rând nu îi pasă de cercetarea spaţială. Ce ar zice dacă nu ar mai putea vorbi la telefonul mobil?”

Virgiliu Pop, un tânăr cercetător român revenit în România să lucreze la Agenţia Spaţială Română, explică într-o scrisoare publicată de cotidianul.ro de ce ştiinţa nu este un lux pe timp de criză.
Cu promisiunea finanţării programelor naţionale de cercetare, Virgiliu Pop, unul dintre tinerii cercetători români din străinătate, a revenit în România pentru a lucra la Agenţia Spaţială Română. Specialist în drept spaţial, el este autorul volumului "Who owns the Moon?", publicat de Editura Springer în 2009.
Cotidianul.ro publică scrisoarea acestuia, referitoare la bugetul alocat cercetării pe 2009:

“Îmi permit să împărtăşesc cu dumneavoastră unele gânduri, la vreme de criză. Cercetarea «tace şi face». Doar în «Revolta lui Atlas» a lui Ayn Rand, minţile luminate intră în grevă, arătând lumii ce înseamnă o societate care îşi neglijează motorul intelectual.

În realitatea românească sunt cercetatori care pleacă «dincolo», dar nici aceia nu se bucură de faima sau de bunăstarea financiară pe care o are un cântăreţ de manele sau un fotbalist.

Când un cercetator face o descoperire care îmbunătăţeşte nivelul de trai general, prea puţine ziare menţionează acest fapt. Când un fotbalist îşi face un nou tatuaj, o lume întreagă este pusă la curent.

E timpul să schimbăm această stare de fapt. Criza financiară este o realitate, dar nu trebuie să afecteze în mod negativ cercetarea. Nu ne bucurăm de o mediatizare largă; ar fi bine să schimbăm viziunea mass-media asupra cercetării, şi ar fi bine să schimbăm, mai ales, viziunea factorilor de decizie asupra acestui domeniu de importanţă vitală. Prea puţini dintre oamenii de rând - dar şi prea puţini dintre guvernanţi - îşi dau seama ce înseamnă activităţile spaţiale.

Lumea îşi închipuie că acestea se rezumă la cosmonauţi care ţopăie pe Lună sau fac tumbe pe staţia spaţială internaţională, şi nu îşi dă seama că agricultura şi inundaţiile sunt monitorizate prin satelit. Este firesc să ne bucurăm pentru succesul Ministerului Afacerilor Externe în procesul cu Ucraina, prin care am câştigat o importantă parte a platoului continental. Ar fi bine să fim, însă, conştienţi, că spaţiul cosmic adăposteşte bogăţii mult mai mari, care aşteaptă să fie exploatate. Trebuie să îi spunem omului de rând ce înseamnă spaţiul pentru el, în viaţa de toate zilele. Dacă o parte din telecomunicaţii se desfăşoară prin cabluri intercontinentale de fibră optică, o mare parte se datorează sateliţilor geostaţionari. Omului de rând nu îi pasă de cercetarea spaţială, deocamdată; ce ar zice dacă nu s-ar mai putea uita la televizor la meciurile de fotbal? Ce ar zice dacă nu ar mai putea urmări telenovele? Ce ar zice dacă nu ar mai putea vorbi la telefonul mobil?

Trebuie să ne folosim de psihologia populară şi să arătăm că, într-adevăr, contăm. Trebuie să ţinem cont de faptul că oamenii sunt, într-adevăr, speriaţi de posibilitatea ca un asteroid să ciocnească Pământul în viitor. Trebuie să le spunem că, într-adevăr, această posibilitate există, dar că, dacă activităţile spaţiale sunt susţinute financiar, oamenii de ştiinţă pot lucra pentru a preveni o atare catastrofă. Dinozaurii nu au avut buget de cercetare şi au pierit.

În timpul crizei trebuie să strângem cureaua, nu să tăiem alimentarea cu sânge a creierului. Nu numai că bugetul cercetării nu trebuie redus în vremuri de criză, ci acesta, dimpotrivă, trebuie mărit. Investiţia în cercetare produce inovaţii tehnologice, care îşi «scot banii». Un medicament performant reduce timpul de spitalizare şi economiseşte bugetul sănătăţii; un material de construcţii nou scade costurile cu infrastrctura, reducând cheltuielile de la buget în acest domeniu - şi aşa mai departe. Progresul ştiinţific din ultimele sute de ani a făcut ca membrii clasei de mijloc de azi să aibă un nivel de trai mai bun decât nobilii de odinioară. Cercetarea pe timp de criză nu este un lux, este o necesitate.

Înţelepciunea biblică proclamă că unde nu există viziune popoarele pier; iar înţelepciunea românească spune că acolo unde nu e cap e vai de picioare. Mesajul nostru către guvernanţi trebuie să fie: Aveţi grijă de cap, pentru ca să o ducă bine şi talpa ţării”.